miercuri, 3 decembrie 2014

Timişoara de atunci şi cea de acum prin ochii mei

    Bună dimineaţa, astăzi am pregătit un alt fel de postare decât cele cu care v-am obişnuit. Ţin să urmez şi cursul cererilor voastre şi să vă povestesc un pic despre oraşul meu, amintiri şi ce se poate vizita. Eu nu m-am născut în Timişoara, cu toate acestea aparţin într-un fel acestui oraş prin prima faptului că părinţii mei s-au născut în acest oraş. Ai mei erau înainte de 1989 ingineri constructori detaşaţi prin ţară aşa că eu m-am născut în Bozovici judeţul Caraş-Severin. Cât am fost mică o perioadă m-au crescut bunicii (până pe la 2 ani), după care am fost luată de părinţii mei care se mutau de pe un şantier pe altul cam odată pe an. Când am avut vârstă să încep şcoala, era chiar după revoluţie, aşa că ai mei s-au oprit la ultimul loc de muncă pe care l-au avut, tot într-un alt oraş la 45 de km de Timişoara.Bunicii mei îşi doreau foarte mult să mă mute la ei şi să fac scoală la Timişoara şi să mă crească ei, dar părinţii mei nu au vrut să se despartă de mine. Pe vremea aia era cam greu, banii erau puţini deci nu prea aveau cum face naveta. Timişoara privită prin ochii mei de copil de 7-8 ani(că prea multe nu îmi amintesc, numa frânturi) mi se părea un oraş mare şi eu mă simţeam atât de mică. Clădiri înalte, tramvaie într-un cuvânt zgomotos. Vara veneam la bunici şi stăteam toată vacanţa, bunicii aveau obiceiul să mă plimbe peste tot, şi îmi plăcea în deosebită măsură să mă plimb cu tramvaiul. Înainte de a ajunge în clasa a saptea, bunicul meu, tatăl mamei mele a murit şi părinţii mei au decis că cel mai bine ar fi să ne mutăm la Timişoara.
Primul an am fost terifiată de zgomtul şi agitaţia oraşului, doar înainte am stat undeva unde circula poate treizeci de maşini pe stradă. În Timişoara mi se părea că se zguduie pământul când trece tramvaiul. Mi-a fost greu un an dar după m-am obişnuit , şi mergând la şcoală într-o zi am decis să nu îmi mai fac abonament şi să merg pe jos.Aşa am început să descopăr Timişoara.
M-aţi întrebat ce trebuie vizitat dacă veniţi în Timişoara..păi:
Cândva numit "oraşul florilor", cu o grămadă de parcuri nu se poate să nu vizitaţi"Parcul rozelor", destul de proaspăt reamenajat arată superb în orice anotimp.



A fost făcut din contribuţia doamnelor bogate din oraş inaugurat în anul 1934.


Deşi nu sunt un om religios v-aş recomanda să vizitaţi Catedrala Mitropolitană situată chiar în centru, este simbolul oraşului . În zidurile ei veţi vedea urme de gloante de la Revoluţie, ştiu că unii ştiu alţii nu, dar Timişoara a fost primul oraş liber de comunism.


Destul de aproape de catedrală se poate vizita Castelul Huniazilor (Muzeul Banatului).



Următoarea oprire Piaţa Unirii, arată superb mai ales seara când se aprind luminile are clădiri cu faţade care amintesc de o altă epocă, vara sunt terase la care te poţi relaxa. Momentan se află în renovare,se pare că la anul va fi gata. Oraşul trece printr-o transformare masivă mai ales că în plan este făcut să se facă pietonala din Piaţa Operei până în Piaţa Unirii.Tot în piaţa Unirii puteţi vizita Palatul Baroc(muzeul de artaă, Domul Romano-Catolic.



Altă zonă alt monument Fabrica de Bere, prima din ţară...nu ştiu dacă se poate vizita pe interior dar au un restaurant şi dacă mai ţin bine minte se vede şi în curte.



În apropiere se află Piaţa Traian, unde din nou sunt multe clădiri cu faţade superbe, unele renovate altele nu. Superbe sunt şi statuile aflate pe ele, în Timişoara trebuie să ridici capul să te uiţi în sus pe la acoperiş pentru a vedea ce opere de artă se făceau pe vremuri. Este frustrant când te uiţi că unele sunt naţionalizate şi proprietarii le lasă să cadă pentru că se află în zone foarte căutate, altele sunt închiriate de la primărie. Mai nou au mai amenajat din ele, ceea ce este bine că altfel picau peste unii care nu investesc nimic şi vor  doar să stea.



În apropiere se află şi Sinagoga din Fabric, aşa i se spunea acestei zone înainte .
Cam atât îmi amintesc momentan, dar promit să updaitui când îmi mai aduc aminte.
Sper că nu v-a plictisit postarea mea prea lungă :)

Etichete: ,

15 comentarii:

La 3 decembrie 2014 la 01:21 , Blogger Camelia Andrasescu a spus...

Mi-au dat lacrimile citind, am stat 18 ani in Timisoara, acolo m-am casatorit, la Catedrala am avut cununia si botezul fetitei, in Timisoara am cele mai bune prietene ma leaga atat de multe de orasul acesta...Inca rememorez fiecare alee pe care am mers...din pacate eram prea departe de parinti si am decis sa ne mutam in Bucuresti...

 
La 3 decembrie 2014 la 01:28 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

si eu tot la Catedrala m-am casatorit....eu imi doresc de vreo 2 ani sa ma mut in alt oras, chiar si Bucuresti..dar ma gandesc ca ador orasul acesta, oricum este..de cate ori plec in concediu sau chiar din oras si ma intorc e acasa....aici stau parintii mei, socrii...imi este greu sa ma rup

Poate mai ajungi prin Timisoara, sa iesim la o cafea :)

 
La 3 decembrie 2014 la 01:31 , Blogger Chic Lifestyle a spus...

Foarte frumos ai scris. Am vizitat Timisoara cand eram copil, insa mi-ar placea s-o revad intr-o zi.

 
La 3 decembrie 2014 la 01:33 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

te astept in vizita pisi ;)

 
La 3 decembrie 2014 la 03:59 , Blogger sanditza a spus...

Ce ma bucur sa citesc postarea asta, si cred ca tuturor ni se pareau lucrurile si locurile mai mari!Acum cand ma duc acasa, ulita e mai ingusta , gardurile mai joase...biserica ma restransa :) Pup

 
La 3 decembrie 2014 la 05:21 , Blogger Unknown a spus...

Superb..

 
La 3 decembrie 2014 la 09:56 , Blogger Mihaela Pojogu a spus...

Mi-a placut postarea ta melancolica, Timisoara are o arhitectura frumoasa, putin am vazut si prin alte bloguri precum al Simonei, Vintage look. Mi-ar placea sa il vad cu proprii-mi ochi. pup

 
La 3 decembrie 2014 la 12:04 , Anonymous Anonim a spus...

nu am fost niciodata in timisoara si chiar as vrea sa merg.poate la anu ajung.foarte frumoasa postarea. pupici
http://iv-dorys.blogspot.ro/

 
La 3 decembrie 2014 la 14:59 , Blogger G Doll a spus...

Ai relatat precum un ghid turistic, clar si structurat, dar cu note personale. A fost placut sa citesc povestioara ta, desi am si eu o bunica pe care insa n-am ajuns sa o cunosc.. oameni si oameni presupun.. de mic copil si eu mi-l amintesc ca pe un oras extrem de zgomotos si aglomerat.
Oricum, am prietene pe acolo, foste colege ^_^

 
La 4 decembrie 2014 la 01:20 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

parca atunci cand suntem copii totul pare mare...:)

 
La 4 decembrie 2014 la 01:20 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

:*

 
La 4 decembrie 2014 la 01:21 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

eu sper sa ajungi sa vizitezi, macar in trecere...:)

 
La 4 decembrie 2014 la 01:22 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

multumesc :*

 
La 4 decembrie 2014 la 01:23 , Blogger Gutu Bianca Lucia a spus...

multumesc mult scumpa...:*

 
La 6 decembrie 2014 la 06:38 , Blogger Unknown a spus...

Ce frumos!imi doresc sa vad cu ochii mei Timisoara si Cluj!cine stie cand voi reusi dar sper !

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire