Rinoplastia secundară – recomandări și rezultate

Operațiile estetice sunt o alternativă din ce în ce mai des folosită iar numărul persoanelor care apelează la această procedură este în creștere continuă. Deși implanturile mamare au rezultatele cele mai spectaculoase, există și intervenții mai subtile, care schimbă însă cu desăvârșire imaginea unei persoane. Este vorba despre rinoplastie, una dintre cele mai comune proceduri estetice din ziua de azi, dar și una dintre cele mai dificile intervenții de chirurgie estetică.

Operația nasului implică un înalt grad de profesionalism și exactitate. Cu toate acestea, nu este un lucru ieșit din comun ca lucrurile să nu evolueze așa cum ne-am fi dorit înainte de operație. Perfecțiunea este greu de atins, mai ales dacă vorbim despre activitatea chirurgicală, și asta pentru că există câțiva factori care nu pot fi controlați, precum calitatea materialelor de construcție sau vindecarea pacientului.

Cel mai adesea, rezultatele nesatisfăcătoare sunt legate fie de aspectul estetic al piramidei nazale (contur și formă), fie de problemele funcționale (dificultăți de respirație) , fie și de una și de alta. În aceste cazuri, pacienții apelează la rinoplastia secundară.

Ce este rinoplastia secundară?

O rinoplastie secundară este, de multe ori, mai complicată decât o rinoplastie primară și asta pentru că, în cazul celei de-a doua, specialistul are suficient timp pentru a analiza toate aspectele nazale cosmetice și funcționale.

Rinoplastia secundară se efectuează după o intervenție anterioară, ceea ce înseamnă că structura nasului este modificată, disecția este mai greoaie, manoperele mai atente și de multe ori e nevoie să se adauge cartilaj din sept sau ureche pentru a întări structurile de rezistență a nasului.

Când apelăm la rinoplastia secundară?

Pacienții care solicită o rinoplastie secundară vor să corecteze imperfecțiunile care încă persistă sau problemele apărute după una sau mai multe rinoplastii nereușite. Rinoplastia secundară devine astfel revizia rinoplastiei primare, fiind necesară în 5%-20% din cazuri.

Modificările necesare în rinoplastia secundară se poate face printr-o abordare "închisă" sau "deschisă". În cazul în care sunt necesare shimbari structurale majore, rinoplastia deschisă este cea mai frecventă alegere, pentru că îi permite medicului să vizualizeze direct diformitatea și să intervină cât mai precis și eficient.

„Rinoplastia deschisă constă în crearea unor mici incizii în interiorul fiecărei nări, care vor fi unite la nivelul columelei. Prin acestea se poate ridica pielea de pe oasele și cartilajele nasului pentru a se examina clar structura acestuia și pentru a se corecta imperfecțiunile formei sau structurii nazale. În funcție de complexitatea operației, aceasta durează între 1 și 2 ore, timp în care pacientul va fi adormit în anestezie generală. Se practică în rinocorectiile secundare , dar și în micșorarea nasului sau corectarea devierilor laterale, fiind de asemenea și singurul mod în care vârful nasului poate fi remodelat. Bine executată, oferă cele mai spectaculoase rezultate, un vârf de nas bine definit, subțiat, un rezultat rafinat”, explică Dr. Raducu Stanciulescu, medic primar ORL, șef de secție la spitalul Elias, care efectuează astfel de operații numai la Spitalul Metropolitan cu care colaborează.

Decizia reintervenției trebuie luată atunci când rezultatele primei operații sunt definitive. În general, rinoplastia secundară nu se efectuează mai repede de 6 luni – 1 an de la operația precedentă, deoarece structurile implicate (os, mucoasă, cartilaj) se stabilizeaza greu.